Drumul nostru: obiective și misiune

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE ASOCIAȚIEI DACILOR NEMURITORI

Scopul Asociației

„Asociația Dacilor Nemuritori” are ca scop promovarea cercetării, cunoașterii și valorificării moștenirii istorice și culturale a dacilor, precum și susținerea inițiativelor educaționale, culturale și comunitare care contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri corecte a istoriei spațiului carpato-danubiano-pontic.

Obiectivele Asociației

Vezi mai mult

Pentru realizarea scopului propus, Asociația urmărește următoarele obiective:

Dezvoltarea și promovarea cercetării interdisciplinare în domeniul istoriei perioadei dacice, precum și al perioadelor istorice conexe, de la formarea structurilor traco-dacice până la constituirea statului modern, cu aplicare asupra domeniilor: istorie politică, culturală, socială, economică, istorie orală, istoria științelor, preistorie, istorie romană, istorie literară, istoria artei, istoria comunicării și arheologie;

Coordonarea și integrarea preocupărilor universitare și extrauniversitare în domeniul științelor istorice, în vederea constituirii unei comunități de specialitate aliniate standardelor naționale și internaționale;

Promovarea gândirii științifice, a raționalității, a libertății de gândire și de exprimare, precum și a valorilor umane fundamentale;

Sprijinirea formării profesionale și științifice a tinerilor istorici;

Dezvoltarea colaborărilor cu instituții de învățământ preuniversitar și superior din România și din străinătate;

Încheierea de parteneriate cu entități juridice publice sau private, inclusiv asociații, autorități publice, companii și consorții, în vederea realizării obiectivelor asociației;

Editarea, publicarea, difuzarea și comercializarea de lucrări și publicații, în format tipărit sau electronic, precum și a unor materiale și obiecte cu specific dacic, în condițiile legii, veniturile rezultate fiind utilizate pentru susținerea activităților asociației;

Organizarea de evenimente științifice și culturale – conferințe, simpozioane, festivaluri, cursuri, dezbateri și congrese, la nivel național și internațional;

Stabilirea de relații de colaborare cu instituții și organizații cu profil similar, din țară și din străinătate;

Crearea, administrarea și dezvoltarea unei platforme online dedicate activităților Asociației;

Editarea și traducerea de lucrări de specialitate, cu caracter științific, metodologic și didactic;

Înființarea și dezvoltarea unei biblioteci digitale de specialitate;

Sprijinirea membrilor asociației aflați în situații sociale dificile, în limitele resurselor disponibile și în condițiile legii;

Facilitarea accesului membrilor la servicii și resurse care contribuie la menținerea autonomiei personale și a capacității de integrare socială;

Susținerea unor condiții minime de existență pentru membrii aflați în situații vulnerabile, în conformitate cu scopul și resursele asociației.

Obiectiv - Dacii din spațiul actual al Republicii Moldova

Analiză pe baza izvoarelor istorice și arheologice

Această inițiativă urmărește identificarea și promovarea elementelor istorice și culturale care reflectă prezența și influența civilizației dacice în teritoriul actual al Republicii Moldova.

Scopul este de a oferi o perspectivă documentată asupra continuității istorice, iar misiunea constă în valorificarea acestor informații în mod accesibil, pentru susținerea identității culturale și stimularea interesului pentru cercetare și educație.

Vezi mai mult

1. Introducere

În cercetarea istoriei antice a spațiului românesc, accentul este plasat frecvent asupra nucleului statal dac din zona intracarpatică. Această abordare, deși justificată prin densitatea descoperirilor arheologice și a izvoarelor, conduce la o perspectivă incompletă dacă nu sunt analizate și regiunile periferice ale lumii geto-dacice.

Spațiul dintre Prut și Nistru, corespunzător actualei Republici Moldova, a reprezentat o zonă de contact între lumea dacică, spațiul pontic și populațiile stepelor. Studierea acestei regiuni permite înțelegerea extinderii reale a civilizației geto-dacice și a mecanismelor prin care aceasta a interacționat cu alte culturi.

Prin urmare, analiza dacilor din această zonă nu are un rol complementar, ci unul esențial în reconstrucția istorică.

Introducere

Geto-dacii, ramură nordică a tracilor, au ocupat spațiul carpato-danubiano-pontic începând cu epoca fierului. Teritoriul actual al Republicii Moldova se încadrează în această arie, fiind locuit de comunități geto-dacice cel târziu din secolele VII–VI î.Hr.

Reconstituirea acestei realități istorice se bazează pe două categorii principale de surse:

  • izvoare literare antice (autori greci și romani)

  • descoperiri arheologice

Analiza coroborată a acestor surse permite conturarea unei imagini coerente asupra prezenței dacice în spațiul est-carpatic.

  1. Ipoteza de lucru

Ipoteza prezentului studiu este următoarea:

Spațiul actual al Republicii Moldova a fost parte integrantă a arealului geto-dacic, caracterizat prin unitate culturală și relații politice indirecte cu structurile de putere dacice, fără a constitui un nucleu statal autonom.

  1. Dacii în izvoarele istorice antice

Primele informații despre geți și daci provin din lucrările autorilor greci și romani, considerate izvoare istorice fundamentale.

Herodot menționează geții în contextul expediției lui Darius I, caracterizându-i drept „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”.¹ El oferă, de asemenea, informații despre credințele religioase ale acestora, în special despre cultul nemuririi.

Strabon afirmă unitatea lingvistică dintre daci și geți și descrie extinderea acestora până la Pontul Euxin, ceea ce implică includerea spațiului dintre Prut și Nistru în aria lor de locuire.²

Cassius Dio utilizează termenul „daci” pentru populațiile nord-dunărene și descrie organizarea și conflictele acestora cu Imperiul Roman, pe baza unor surse oficiale.³

Aceste izvoare nu oferă descrieri detaliate ale regiunii analizate, însă delimitările geografice și caracterizările etnice permit includerea acesteia în lumea geto-dacică.

  1. Dovezi arheologice

Cercetările arheologice din Republica Moldova confirmă prezența comunităților geto-dacice.

Printre siturile relevante se numără:

  • Saharna

  • Butuceni (Orheiul Vechi)

  • Hansca

Materialul arheologic descoperit include:

  • ceramică specifică culturii geto-dacice

  • locuințe semi-adâncite

  • fortificații de tip „dava”

Aceste elemente indică o unitate culturală clară cu spațiul dacic central și demonstrează existența unor comunități stabile și organizate.

  1. Organizare socială și economică

Pe baza izvoarelor și a descoperirilor arheologice, societatea geto-dacică din această regiune prezenta următoarele caracteristici:

Organizare:

  • structură tribală

  • conducători locali

  • rol important al religiei

Structură socială:

  • aristocrați (tarabostes)

  • oameni liberi (comati)

Activități economice:

  • agricultură

  • creșterea animalelor

  • metalurgia fierului

  • schimburi comerciale cu lumea greacă

Poziția geografică a regiunii a favorizat rolul de intermediar între spațiul carpatic și cel pontic.

  1. Relația cu statul dac

În perioada lui Burebista, spațiul est-carpatic a fost probabil integrat în sfera de influență a statului dac sau controlat indirect.⁴

După destrămarea acestui stat:

  • structurile politice revin la nivel tribal

  • continuitatea culturală se menține

  1. Evoluția ulterioară

După Războaiele daco-romane, teritoriul dintre Prut și Nistru nu este inclus în provincia romană Dacia.

Consecințe:

  • populația dacică rămâne în afara administrației romane

  • apar influențe ale populațiilor migratoare (sarmați, ulterior goți)

  • se menține un caracter mixt cultural

  1. Concluzii extinse

Analiza izvoarelor și a datelor arheologice permite formularea unor concluzii clare:

  1. Spațiul actual al Republicii Moldova a fost locuit de comunități geto-dacice încă din epoca fierului.

  2. Izvoarele antice confirmă indirect această realitate prin delimitări geografice și caracterizări etnice.

  3. Descoperirile arheologice demonstrează existența unei culturi materiale unitare.

  4. Regiunea nu a reprezentat un centru politic major, dar a avut rol strategic și economic.

  5. Continuitatea populației indică stabilitatea elementului geto-dacic în afara provinciei romane.

  6. Integrarea acestei regiuni în studiul dacilor este necesară pentru o înțelegere completă a civilizației lor.

Note de subsol (stil Chicago)

  1. Herodot, Istorii, IV, 93–96.

  2. Strabon, Geografia, VII, 3, 13.

  3. Cassius Dio, Istoria romană, LXVII–LXVIII.

  4. Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor (Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2016), 45–52.

Bibliografie (stil Chicago)

  • Cassius Dio. Roman History. Trad. Earnest Cary. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1914.

  • Herodot. Istorii. Traducere în limba română. București: Editura Științifică.

  • Pop, Ioan-Aurel. Istoria românilor. Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2016.

  • Strabon. Geografia. Traducere în limba română. București: Editura Științifică.

  • Bărbulescu, Mihai et al. Istoria României. București: Corint, 2001.

  • „Izvoarele istoriei României”, vol. I. București: Academia Română